Hè d’avè lettu in un ghjurnali cuncurrenti una nota annant’à u libru di Farid Ameur, « La Guerre de Sécession / Images d’une Amérique déchirée » (François Bourin Editeur), chì ci hà fattu cummandà st’antulugia di futtugraffii liati à a Guerra Civili americana. L’autori hè un ghjovanu duttori in Istoria, chì si hè spicializatu annant’à l’America, è u riassuntu storicu ch’iddu pruponi, accant’à i ritratti imprissiunanti di a guerra, hè di i più boni è di i più chjari. Degnu di i spicialisti americani di l’affari. Cussì a so analisa di ‘ssu cunflittu « fundatori » pà i Stati Uniti muderni ci pari ghjusta : « Hè a spirienza macabra di a guerra civili, è micca i cumbatti parsiguitati in favori di l’indipindenza, chì hà custituitu l’Americani di tutti l’origini in un populu adunitu. […] Cunsacrendu par mai l’unità di a nazioni americana, u cunflittu hà significatu à modu dicisivu una siconda nascita ».
Ci hè quantunca una piccula umissioni sutt’à a piuma di Farid Ameur, quand’idda hè pricisata chì a Guerra di Secessioni (appellazioni più francesa chè americana) fù u primu cunflittu ad essa statu futtugraffiatu. Certu, in i prupurzioni è u rialismu chì no scuprimu in ‘ssu libru, l’affirmazioni saria guasgi vera. Ma i ritratti anonimi funi ghjà rializati in 1847 mentri a guerra Americanò-Messicana. Ed hè subratuttu mentri a Guerra di Crimea, da 1853 à 1856, chì i primi « reporter » ufficiali, trà qualissi l’Ungaresu Carol Szathmari o l’Inglesu Roger Fenton, funi mandati pà ritrattà un cunflittu. Pà u più musciaiani i siti di i cumbatti, bioti d’aienti, o allora l’armati sticchiti, in una spezia di missa in scena liata tandu à a durata di a presa di vista, o di parata militara un pocu rumantica, suvitendu i gusti di l’ebica.
Ma l’iscinziali ùn hè quì. Prima d’essa un libru di Storia – ciò chì no rigrittemu un pocu – st’opara di Farid Ameur hè nanzi à tuttu un caleduscopu di ritratti cumuventi. Da i preliminarii di a guerra sin’à a so risuluzioni, cù a capitulazioni di Lee è l’assassiniu di Lincoln, a guerra ci hè musciata à traversu à l’imagini d’una forza mai vista sin’à quì. Ben sicura, ritruvemu i ritratti abituali di i capizzoni, o di l’attori cunnisciuti : Lincoln è u so sguardu di stantarolu, Jefferson Davis chì li risimbiaia com’è un frateddu, u scemu di John Brown, chì accesi u cunflittu cù i so vituperii à u Kansas, Harriet Beecher-Stowe, chì scrivisti u famosu « Uncle Tom’s Cabin », è chì cumparisci quì com’è una vichjetta inuffensiva, i generali Sherman, Grant o Beauregard, presi in a so piena verità, barbuti, malmissi, sfiuccati nant’à u campu di battaglia… Ma vidimu dinò – è quissa, hè vera, pà a prima volta – l’orrori di l’affruntamenti, i morti alibrati dopu à i scempii di Gettysburg, o d’Antietam, a battaglia chì vidisti u ghjornu u più sanguinosu di a Storia americana, cù 25 000 morti in una sola ghjurnata…
I ritratti dinò di l’assassinii di Lincoln, presi mentri a ditinzioni, indu i vidimu abbaraculati è immanittati, sò imprissiunanti. Firmemu stumacati faccia à a sumidda di u bancalaru Edmund Spangler cù l’attori cuntempuraneu Sean Penn, ciò chì dà una diminsioni surrialista à u so ritrattu, chì guasgi si cridaria ch’iddu esci da un filmu. A fottò di David Herold, ghjovanu spiziali chì finisti appiccatu cù trè altri cunghjurati, pussedi dinò una diminsioni patetica difficiuli à spiigà. Fendu i ricirchi annant’ad iddu, emu imparatu chì Gore Vidal, l’autori sfacciatu di Caligula, avia rumanzatu a so vita in un libru annant’à Lincoln. Toccu anch’iddu da u fascinu misteriosu di ‘ssu ritrattu ?
In illustrazioni : u cunghjuratu (?) Edmund Spangler, chì s'abbuchjò 5 anni di bagnu pà avè participatu à l'assassiniu d'Abraham Lincoln in 1865.
In illustrazioni : u cunghjuratu (?) Edmund Spangler, chì s'abbuchjò 5 anni di bagnu pà avè participatu à l'assassiniu d'Abraham Lincoln in 1865.



